Biserica “Sf Cuvioasa Parascheva” Daia


A. Istoricul comunității Parohiale


Localitatea Daia judetul Giurgiu este așezată în zona de trecere de la lunca Dunării la câmpie.
După cum este format satul, se disting două entități:

  • Daia veche situata între Dealurile Lagărului, Valea Făgădau, Dealul Daia, Dealul Aleciuga și Lunca Dunării.
  • Daia nouă așezată pe luncă în lungul șoselei București – Giurgiu.
    Este așezată arheologic cu o continuitate istorică începând din sec. IX î.e.n. Până în zilele noastre.
    Atestarea documentară începe din perioada hotărniciei raialei Giurgiului din Imperiul Otoman în timpul domnitorului Mircea Ciobanul sub numele de Sărmănești și continuă cu reconfirmarea acesteia în anul 1578 prin firmanul împarătesc emis de sultanul Murat al III-lea.
    De la această dată apar documente succesive din anii 1603, 1619, 1627 până în zilele noastre.
    După stabilirea capitalei Țării Românești, Daia devine principala poartă de intrare în ţară dinspre Imperiul Otoman având stație de poștă, căpitanie și mai târziu carantina, fiind principalul punct de trecere pentru calatori spre Constantinopol şi locurile sfinte pentru domnitori, împăraţi, demnitari si înalte feţe bisericeşti.
    Chiar şi domnitorul Constantin Brâncoveanu, în anul 1693, consemnează în jurnalul său, Foletul Novel, că a stat 5 zile la Daia.
    După anul 1829, prin eliberarea Giurgiului, importanţa localităţii Daia scade prin preluarea oraşului a prerogativelor de punct de frontiera.
    Evoluţia numerică a populaţiei satului: 1889 – 2523 locuitori împreună cu Frăteşti, 1912 – 1003 locuitori, 1930 – 1247 locuitori, 1941 – 1459 locuitori, 1956 – 1755 locuitori, 1966 – 1670 locuitori, 2002 – 3138 locuitori impreuna cu Daiţa şi Plopşoru, 2011 – 2851 locuitori impreuna cu Dăiţa şi Plopşoru.
    În trecut prin Daia treceau următoarele căi de comunicaţii:
    • drumul Banului, care în partea de vest era şi frontieră a raialei (în partea de sud a statului);
    • drumul Lacului – al poştei, care mergea pe baltă (Giurgiu, Oinacu, Daia, Pietrele, Gostinari);
    • drumul Giurgiului prin Frăteşti, Şerpăteşti, Padina, Călugăreni, Bucureşti.

Din anul 1840 se stabilesc alte două trasee:
• drumul Giurgiului, Daia, Călugăreni, Adunaţii Copăceni, Bucureşti.
• Drumul Giurgiu – Olteniţa: Daia, Frasinu, Băneasa, Pietrele, Olteniţa.

Fiind căpitanie, Daia a suportat consecinţele tuturor războaielor, revoluţiilor şi răscoalelor din sudul Ţării. Satul a fost situat pe moşia prinţului Mihai Ghica unde locuitorii erau clăcaşi.
Moşia Daia împreună cu moşia Şerpăteşti a aparţinut Mănăstirii Cotroceni. Din anul 1790
satul Şerpăteşti a fost distrus de razboi şi s-a desfiinţat, Daia preluând moşia.
Prima şcoală a fost înfiinţată din anul 1835, învăţător fiind dascălul bisericii Stan Cazan.
La 1864 au fost împroprietăriţi 99 de clăcaşi.
În satul Daia există cimitirul eroilor căzuţi în războaiele din anii 1877 şi cele două războaie mondiale.
Şcoala a fost construită în mai multe etape: în anii 1844, 1924, 1962.
Administrativ a ţinut de plasa Hodivoaia până la anul 1829, apoi de plasa Marginea, Dunărea, Raionul Giurgiu, judeţele Ilfov şi Giurgiu.


B. Istoricul bisericii Parohiale


Prima biserica a satului a fost situată pe dealul Fântâna Mare fiind distrusă în razboiul din anul 1790. În urma ordinului de mutare a satelor la linie, locuitorii se aşează treptat pe valea Făgădăului şi pe dealul Bisericii.
Cimitirul de la Fântâna Mare este abandonat şi în jurul anului 1853 se construieşte o nouă biserică la circa 60 m de biserica actuală.
Biserica construită la anul 1853 a luat foc iar enoriaşii împreună cu preoţii de atunci, preotul Manea, preotul Păun, preotul Petre Mănescu şi preotul Petre Păunescu, ridică o nouă biserică de zid în anul 1870.
Biserica nouă, construita în stil muntean, este în formă de navă cu o tindă închisă, cu doi stâlpi la intrarea în pronaos şi cu o singură turlă în formă octogonală aşezată în faţă.
În exterior are o cornişă continuată cu un brâu. Ferestrele sunt de formă dreptunghiulară în formă de semicerc. Uşile au fost de lemn fără ornamente.
Pictura în ulei a fost executată în anul 1912; curând după terminarea ei, biserica a ars împreună cu o parte a arhivei.
În timpul primului război mondial a avut loc a doua distrugere a arhivei prin incendierea satului de către bulgari.


C. Preoţii slujitori


Preotul Dumitru, preotul Radu, preotul Dumitru, preotul Marin, preotul Grigore, preotul Manea, preotul Păun, preotul Petre Mănescu, preotul Petre Păunescu, preotul Dumitrescu, preotul Nicolae Păunescu, preotul Ion Marinescu, preotul Aurel Bărâcă, preotul Rusu Valentin, preotul Zlotea Marin, preotul David Pestroiu, preotul Vişoiu Mihai, preotul Amieroaie Bogdan.
În timpul păstoririi preotului Ion Marinescu s-a efectuat o reparaţie generală a bisericii, restaurându-se şi pictura, conform pisaniei.
Preotul Pestroiu a refăcut casa parohiala.
Pictura a fost din nou restaurată în timpul cand preotul Marin Zlotea a funcţionat la parohia Daia.
Preotul Vişoiu Mihai a înlocuit catapeteasma şi iconostasul bisericii cu altele noi sculptate în lemn, a înlocuit ferestrele şi uşa de la intrare cu termopan şi a instalat centrala termică în biserică.
Preotul Amieroaie Bogdan a reparat gardul casei parohiale, a construit noi anexe ale acesteia şi a renovat total casa parohiala. A definitivat statutul juridic al cimitirului și bisericii parohiale, câștigând în instanță dreptul de proprietate.
Cărţi de cult care au aparţinut parohiei: Apostol (an 1784), Evanghelie (an 1794), Triod (an 1798), Minei (an 1852), Penticostar (an 1820), Aghiazmatar.
Cântăreţi de seamă : Stan Cazan, Bratu Marinică, Marin Popescu, Petre Popescu, Ilie Bolintis.
Personalităţi bisericeşti îngropate în cimitirul parohial: preotul Păun, preotul Petre Mănescu, preotul Petre Păunescu, preotul Nicolae Păunescu.
Personalităţi laice îngropate în cimitirul parohial: profesor Stelică Berechet, învăţător Ioan Mănescu, învăţător Dumitru Neacşu, inginer Nicolae Mănescu, inginer Petre Mănescu.


D. Activităţi culturale şi filantropice în trecut


Corul de adulţi al bisericii, dirijat de învăţătorul Dumitru Neacşu.
Cercul Pastoral Daia, 1930-1940, format din comunele Daia, Dăiţa, Frasinu, Remuş, Bălănoaia, Turbatu, Ghizdaru şi Oinacu.
Revista preoţilor din Vlaşca, înfrăţire la care protul Nicolae Paunescu era în colectivul de redacţie.